Cum trebuie să ne rugăm? Isus (Iisus) ne-a învățat cum trebuie să ne rugăm, dar instituțiile bisericești ne învață altceva. Pe cine trebuie să ascultăm? Covârșitoare majoritate a Creștinilor urmează Bisericile instituționale în învățăturile lor.

5 Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.

 6 Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. (Matei 6; 5-6)

Unde se regăsesc, în învățăturile lui Isus (Iisus) rugăciunile publice, ritualuri spectaculoase și zgomotoase, pe care le practică instituțiile bisericești? Pentru unele instituțiile bisericești rugatul și chiar strigatul cu voce tare, în adunările lor, este o formă de manifestare cultică. În orice caz, nu aceasta este învățătura lui Isus (Iisus), care face din rugăciune o experiență personală. Relația cu Dumnezeu este una personală, ca de la Tată la fiu sau la fiică și nu este una colectivă ca de la Conducător la mari mase de oameni. Relația cu Dumnezeu este una privată, numai El și fiecare din noi în parte și nu una de spectacol religios sau festivități creștine unde se adună multă lume și fiecare se roagă în văzul public. Nu exclud rugăciunile colective dar ele trebuie să aibă un rol cu totul secundar.

7 Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.

8 Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi. (Matei 6; 7-8)

Cine respectă învățătura lui Isus (Iisus) cu privire la rugăciune? Spectacolele religioase din adunările creștine nesocotesc cu totul această învățătură. Dacă intră cineva într-o adunare Neo-protestantă, mai ales Penticostală, va fi pur și simplu uimit. Fiecare strigă în gura mare, atunci când se roagă și rugăciunile țin și câte o jumătate de oră sau mai mult. Lipsește elementul de experiență personală a rugăciunii și oamenii se luptă cu Dumnezeu, insistând fără limite, pentru a își atinge țelurile lor. Dumnezeu știe de ceea ce avem nevoie, înainte să ne rugăm. Nu trebuie să îl convingem pe Dumnezeu, prin rugăciunile noastre, ca să îndeplinească o anumită acțiune. El ne vrea binele și ne dă tot ceea ce este în interesul mântuirii noastre, chiar fără să îi cerem noi. Dumnezeu nu ne dă toate lucrurile bune pentru că facem noi eforturi sau pentru că mergem în pelerinaje, El face acest lucru pentru că ne iubește. Dumnezeu nu este greu de convins, El ne citește gândurile și ne cunoaște nevoile. Ne îndeplinește dorințele, la fel ca orice Tată iubitor, dar numai atunci când aceste dorințe sunt în interesul vieții noastre veșnice. Dumnezeu nu este un Stăpân, greu de clintit, este Tatăl nostru, care ne răspunde la rugăciunile nefăcute și ne conduce pe drumul mântuirii. Rugăciunile lungi, din adunările Neo-protestante, mai ales cele Penticostale, sunt în interesul instituțiilor bisericești și al doctrinelor lor, dar ele deformează imaginea lui Dumnezeu, prezentându-l pe El ca pe o Persoană greu de convins, care nu dă cu plăcere binecuvântările sale, cu ușurință, ci numai dacă insistăm mult și ținem și posturi. În viziunea Bisericilor instituționale, mai ales cea Ortodoxă, dar nu numai, posturile ne salvează și nu credința pe care o avem în inimi. Dacă ne chinuim trupul prin posturi, Dumnezeu apreciază chinul nostru și ne răsplătește bunăvoința. Toate aceste învățături sunt în esența lor greșite și urmăresc să întărească autoritatea instituțiilor bisericești, nu urmăresc salvarea sufletelor oamenilor. Ucenicii lui Isus (Iisus) nu au postit niciodată, căci Mirele era cu ei.

18 Ucenicii lui Ioan şi fariseii obişnuiau să postească. Ei au venit şi au zis lui Isus: „Pentru ce ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?”

19 Isus le-a răspuns: „Oare pot posti nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot posti.

 20 Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei, şi atunci vor posti în ziua aceea.

 21 Nimeni nu coase un petic de postav nou la o haină veche; altfel, peticul de postav nou rupe o parte din cel vechi, şi mai rea ruptură se face.

 22 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile, şi vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi.” (Marcu 2; 18-22)

Oare Isus (Iisus), care este Mirele nu este cu noi, nu este chiar în noi, în fiecare zi? Atunci de ce trebuie să postim? Vinul nou este învățătura lui Isus (Iisus) și burdufurile vechi sunt învățăturile Bisericilor instituționale, care se bazează încă pe modul de practicarea al credinței în Dumnezeu, în V.T. Isus (Iisus) este Mirele nostru și este cu noi în fiecare moment, căci El locuiește în fiecare din noi. Postul este pentru aceia care sunt departe, iar aceia care sunt aproape trăiesc în cumpătare în fiecare zi și nu în unele zile se lipsesc de hrană, iar în altele se îmbuibă cu un surplus exagerat de hrană. Mulți postesc în postul Paștelui sau al Crăciunului și apoi mănâncă cât au pierdut pentru întreaga perioadă și îmbuibarea se compensează cu lipsa hranei, efectul fiind zero. Adevăratul post este în fiecare zi și nu însemnă lipsa hranei, ci însemnă o alimentație personală cumpătată dar mai ales o conduită creștină adecvată.

Aproape nimic din ceea ce ne-a învățat Isus ((Iisus) nu este respectat de oameni. S-a construit un sistem religios, numit Creștinism, care se manifestă prin intermediul multor instituții religioase și care și-a creat propriile reguli. Mulți dintre noi, nici măcar nu urmează învățăturile lui Isus (Iisus), cu toate că se pretind a fi Creștini, ei urmează învățăturile Bisericilor instituționale, atât de diferite față de învățăturile lui Hristos. Tradițiile Neo-protestante nu sunt mai bune decât tradițiile Ortodoxe și nici cele din urmă nu sunt mai bune decât cele dintâi. Tradițiile omenești au falsificat și modificat învățăturile lui Isus (Iisus) și le-au îndepărtat de la țelurile lor. Religiile de astăzi, sub semnul Creștinismului, nu se deosebesc cu nimic de religiile păgâne din trecut, numai numele este schimbat. Religia este un lucru dificil de înțeles, în care este greu de făcut deosebirea între ceea ce este metaforic și ceea ce are în spate o realitate concretă. De complexitatea religiilor, în cazul nostru al religiei creștine, profită instituțiile bisericești, care îi conduc pe oameni după cum vor ele, în interesul lor.